Odată cu accelerarea actualizării produselor electronice, numărul de aruncate circuit imprimat bord (PCB), componenta principală a deșeurilor electronice, este, de asemenea, în creștere. Poluarea mediului cauzată de deșeurile PCB a stârnit și atenția diferitelor țări. În deșeurile PCB, metalele grele precum plumbul, mercurul și cromul hexavalent, precum și substanțele chimice toxice precum bifenilii polibromurați (PBB) și eteri difenil polibromurați (PBDE), care sunt utilizați ca componente ignifuge, sunt conținute în mediul natural. . Apele subterane și solul provoacă o poluare uriașă, care dăunează foarte mult vieții oamenilor și sănătății fizice și mentale. Pe PCB-ul deșeurilor, există aproape 20 de tipuri de metale neferoase și metale rare, care au valoare ridicată de reciclare și valoare economică și este o mină adevărată care așteaptă să fie exploatată.

Cum să aruncați plăcile de circuite PCB uzate

1 Legea fizică

Metoda fizică este utilizarea mijloacelor mecanice și diferența de proprietăți fizice PCB pentru a realiza reciclarea.

1.1 Rupte

Scopul zdrobirii este de a disocia pe cât posibil metalul din placa de circuit deșeuri de materia organică pentru a îmbunătăți eficiența separării. Studiul a constatat că atunci când metalul este spart la 0.6 mm, metalul poate ajunge practic la 100% disociere, dar alegerea metodei de zdrobire și numărul de etape depinde de procesul ulterior.

1.2 Sortare

Separarea se realizează prin utilizarea diferențelor de proprietăți fizice, cum ar fi densitatea materialului, dimensiunea particulelor, conductivitate, permeabilitatea magnetică și caracteristicile suprafeței. În prezent, utilizate pe scară largă sunt tehnologia scuturatorului eolian, tehnologia de separare prin flotație, tehnologia de separare cu ciclon, separarea cu chiuveta plutitoare și tehnologia de separare cu curent turbionar.

2 Metoda de tratare a tehnologiei supercritice

Tehnologia de extracție a fluidelor supercritice se referă la o metodă de purificare care utilizează influența presiunii și a temperaturii asupra solubilității fluidelor supercritice pentru a efectua extracția și separarea fără a modifica compoziția chimică. În comparație cu metodele tradiționale de extracție, procesul de extracție cu CO2 supercritic are avantajele unui mediu prietenos, separare convenabilă, toxicitate scăzută, reziduuri reduse sau deloc și poate fi operat la temperatura camerei.

Principalele direcții de cercetare privind utilizarea fluidelor supercritice pentru tratarea deșeurilor de PCB-uri sunt concentrate în două aspecte: În primul rând, deoarece fluidul supercritic CO2 are capacitatea de a extrage rășina și componentele ignifuge bromurate din placa de circuit imprimat. Când materialul de lipire rășină din placa de circuit imprimat este îndepărtat de fluidul CO2 supercritic, stratul de folie de cupru și stratul de fibră de sticlă din placa de circuit imprimat pot fi separate cu ușurință, oferind astfel posibilitatea de reciclare eficientă a materialelor din circuitul imprimat. bord . 2. Utilizați direct fluidul supercritic pentru a extrage metalele din deșeurile PCB. Wai și colab. a raportat extracția Cd2+, Cu2+, Zn2+, Pb2+, Pd2+, As3+, Au3+, Ga3+ și Ga3+ din hârtie de filtru de celuloză simulată sau nisip folosind dietilditiocarbamat fluorurat de litiu (LiFDDC) ca agent de complexare. Conform rezultatelor cercetării Sb3+, eficiența extracției este peste 90%.

Tehnologia de procesare supercritică are și defecte mari precum: selectivitatea ridicată a extracției necesită adăugarea de antrenor, care este dăunător mediului; presiunea de extracție relativ mare necesită echipamente ridicate; temperatura ridicată este utilizată în procesul de extracție și, prin urmare, consum mare de energie.

3 Metoda chimică

Tehnologia de tratare chimică este un proces de extracție care utilizează stabilitatea chimică a diferitelor componente din PCB.

3.1 Metoda de tratament termic

Metoda de tratament termic este în principal o metodă de separare a materiei organice și a metalului prin intermediul temperaturii ridicate. Include în principal metoda de incinerare, metoda de cracare în vid, metoda cu microunde și așa mai departe.

3.1.1 Metoda de incinerare

Metoda de incinerare este de a zdrobi deșeurile electronice la o anumită dimensiune a particulelor și de a le trimite la un incinerator primar pentru incinerare, de a descompune componentele organice din ele și de a separa gazul de solid. Reziduul după incinerare este metalul gol sau oxidul acestuia și fibra de sticlă, care poate fi recuperat prin metode fizice și chimice după ce a fost zdrobit. Gazul care conține componente organice intră în incineratorul secundar pentru tratarea arderii și este evacuat. Dezavantajul acestei metode este că produce o mulțime de gaze reziduale și substanțe toxice.

3.1.2 Metoda de cracare

Piroliza se mai numește și distilare uscată în industrie. Este de a încălzi deșeurile electronice într-un recipient în condițiile izolării aerului, controlați temperatura și presiunea, astfel încât materia organică din acesta să fie descompusă și transformată în petrol și gaze, care pot fi recuperate după condensare și colectare. Spre deosebire de incinerarea deșeurilor electronice, procesul de piroliză în vid se desfășoară în condiții fără oxigen, astfel încât producția de dioxine și furani poate fi suprimată, cantitatea de gaz rezidual generată este mică, iar poluarea mediului este mică.

3.1.3 Tehnologia de prelucrare cu microunde

Metoda de reciclare cu microunde este de a zdrobi mai întâi deșeurile electronice și apoi de a folosi încălzirea cu microunde pentru a descompune materia organică. Încălzirea la aproximativ 1400 ℃ topește fibra de sticlă și metalul pentru a forma o substanță vitrificată. După ce această substanță este răcită, aurul, argintul și alte metale sunt separate sub formă de margele, iar substanța de sticlă rămasă poate fi reciclată pentru a fi utilizată ca materiale de construcție. Această metodă este semnificativ diferită de metodele tradiționale de încălzire și are avantaje semnificative, cum ar fi eficiență ridicată, rapiditate, recuperare și utilizare ridicată a resurselor și consum redus de energie.

3.2 Hidrometalurgie

Tehnologia hidrometalurgică folosește în principal caracteristicile metalelor care pot fi dizolvate în soluții acide precum acidul azotic, acidul sulfuric și acva regia pentru a îndepărta metalele din deșeurile electronice și a le recupera din faza lichidă. În prezent este cea mai utilizată metodă de procesare a deșeurilor electronice. În comparație cu pirometalurgia, hidrometalurgia are avantajele unei emisii mai mici de gaze de eșapament, eliminarea ușoară a reziduurilor după extracția metalului, beneficii economice semnificative și fluxul simplu al procesului.

4 Biotehnologie

Biotehnologia folosește adsorbția microorganismelor pe suprafața mineralelor și oxidarea microorganismelor pentru a rezolva problema recuperării metalelor. Adsorbția microbiană poate fi împărțită în două tipuri: utilizarea metaboliților microbieni pentru a imobiliza ionii metalici și utilizarea microbilor pentru a imobiliza direct ionii metalici. Primul este de a folosi hidrogenul sulfurat produs de bacterii pentru a fixa, atunci când suprafața bacteriei adsorb ioni pentru a ajunge la saturație, poate forma flocuri și se poate stabili; acesta din urmă folosește proprietatea de oxidare a ionilor ferici pentru a oxida alte metale din aliaje de metale prețioase precum aurul Devine solubil și intră în soluție, expunând metalul prețios pentru a facilita recuperarea. Extracția metalelor prețioase, cum ar fi aurul, prin biotehnologie are avantajele unui proces simplu, cost redus și funcționare convenabilă, dar timpul de leșiere este mai lung și rata de leșiere este scăzută, așa că nu a fost pusă în funcțiune în prezent.

Concluzii finale

Deșeurile electronice sunt o resursă prețioasă și este de mare importanță să se consolideze cercetarea și aplicarea tehnologiei de reciclare a metalelor pentru deșeurile electronice, atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere al mediului. Datorită caracteristicilor complexe și diverse ale deșeurilor electronice, este dificil să recuperați metalele din ele doar cu orice tehnologie. Tendința viitoare de dezvoltare a tehnologiei de prelucrare a deșeurilor electronice ar trebui să fie: industrializarea formelor de prelucrare, reciclarea maximă a resurselor și tehnologia de prelucrare științifică. În rezumat, studierea reciclării deșeurilor PCB nu poate doar să protejeze mediul, să prevină poluarea, ci și să faciliteze reciclarea resurselor, să economisească multă energie și să promoveze dezvoltarea durabilă a economiei și societății.